…bunica (mamaia cum îi spuneam noi) s-ar fi bucurat să vadă că reţetele ei de “pesmeciori” au prins din nou viaţă. 🙂 S-a stins la aproape 100 de ani, era veselă, energică şi foarte hotărâtă … ştia să facă prăjituri ca nimeni altcineva, avea reţete aduse cu ea din Basarabia şi nu exista tabără în care să plec fără o cutie enormă cu tot felul de biscuiţi, pesmeciori şi alte prăjituri.
Simt şi acum mirosul prăjiturilor de Crăciun. Ritualul începea cu aproximativ două săptămâni înainte de Sărbătoarea Crăciunului, când bunica intra în febra pregătirilor. Cocea tăvi întregi şi multe, multe sortimente, apoi le depozita într-o cameră rece în cutii, iar noi, nepoţii mergeam şi ne luam ce vroiam. Mirosea a miere, a scorţişoară, a vanilie…era o încântare.
De ce am scris astăzi despre ea? … pentru că tot gândindu-ne ce am putea face ca să servim ceaiul în felul Kuib, mi-am amintit de reţetele de “pesmeciori” ale bunicii. Ea era mare amatoare de ceai cu pesmeciori. 🙂 … şi aşa, în brutăria de la Kuib, au început să se coacă biscuiţii …
Îţi mulţumesc bunică pentru amintiri, pentru reţete şi pentru că mi-ai insuflat dragostea pentru tradiţie.
De azi înainte, în Kuib, reţetele tale sper că vor bucura oaspeţii care vor dori ceai … “Ceai cu pesmeciori – marca Kuib”