Workshop-ul de marţea trecută de la Peleş a fost unul memorabil atât pentru că “s-a întâmplat” cât şi datorită poveştilor din culise. Acum un an de zile, Yusai Shokoin a ales să călătorească din Japonia în România numai pentru a identifica locurile în care Regina Elisabeta a României (alias Carmen Sylva) a fost imortalizată folosind suveica sa de aur şi arta dantelei (tatting). Într-o zi maestrul japonez s-a prezentat la poarta Castelului (dupa o zi de mers cu trenul) cu copii ale fotografiilor care îi serveau drept sursă de inspiraţie în practicarea artei tatting-ului. A fost foarte impresionat, mai ales că aşteptările lui au fost depăşite în momentul în care a descoperit o altă piesă de rezistenţă din colecţia Reginei (recunoscută datorită prezenţei în carte), giulgiul ce urma să-i acopere trupul în momentul morţii şi care neterminat, nu şi-a îndeplinit menirea.
Ne-a povestit că s-a indrăgostit de arta tatting-ului în urmă cu 30 de ani, în Anglia. Cartea „The Art of Tatting” scrisă de Lady Hoare (prietenă a Reginei) conţine imagini ale obiectelor lucrate de Regină și câteva gânduri ale acesteia. Citind-o, a înţeles că tatting-ul îi poate alina suferinţa, pentru că avusese acelaşi efect asupra Reginei, că îi poate ţine companie atunci când se simte singur, pentru că și Regina se alinase astfel şi cel mai important, a înţeles că este o artă apusă iar el vrea să o reînvie. În acea zi visele lui au devenit realitate: a urmat paşii Reginei în grădina Peleşului şi a simţit inspiraţia pe care o simţea Regina.
Ideea acestui workshop i-a inundat simţurile, iar propunerea a fost ascultată şi pusă în practică de către Daniela Voitescu – muzeograful Castelului Peleş, care ne-a povestit şi nouă. Noi am contribuit cu drag și acum vă povestim vouă.